Sfinţenia este cel mai înalt grad de acticitate la care putem ajunge fără mijloacele vitalităţii.
Parfumul este istoria unei flori.
Nemurirea este o concesie de eternitate pe care moartea o face vieţii.
Nefericirea este starea poetică prin excelenţă.
Oricâtă amărăciune ar fi în noi, ea nu e atât de mare încât să ne poată dispensa de amărăciunile altora.
Nu pe ape moarte vreau să visez pământul, ci pe stânci zdrobitoare de îmbrăţişări de spume.
Am şi eu o speranţă: speranţa uitării absolute. Dar aceasta mai e speranţă, nu e disperare?