Ia, eram şi eu un boţ cu ochi, o bucată de humă însufleţită din Humuleşti.
Drele pe podele şi bureţi pe pereţi.
Lumea asta e pe dos, toate merg cu capu-n jos.
Ia mai daţi-vă şi pe jos, căci calul nu-i ca dobitocul, să poată vorbi…
Şi să nu credeţi că nu mi-am ţinut cuvântul, de joi până mai de apoi.
Hai mai bine despre copilărie să povestim, căci ea este veselă şi nevinovată şi drept vorbind, acesta-i adevărul.
Prostia din născare, leac în lume nu mai are; ea este o uricioasă boală, ce nu se vindecă în şcoale, ba nici în spitale.