Speranţa este un cuvânt atât de frumos, dar de multe ori pare atât de fragilă. Viaţa continuă să fie vătămată şi distrusă inutil.
Speranţa nu este decât un şarlatan care ne înşeală neâncetat.
Speranţa este virtute de sclav.
Am şi eu o speranţă: speranţa uitării absolute. Dar aceasta mai e speranţă, nu e disperare?