Tristeţea apare după toate fenomenele prin care viaţa pierde din ea însăşi. Instabilitatea ei este echivalentă pierderilor. Astfel, fenomenul morţii provoacă cea mai mare tristeţe.
Tristeţea face misterul accesibil. Dar misterul tristeţei este atât de inepuizabil şi de bogat, încât tresteţea nu încetează niciodată de a fi enigmatică.