Speranţa este virtute de sclav.
Nebunia este introducerea speranţei în logică.
Eternitatea nu e accesibilă decât prin vieţuirea clipei în mod absolut.
Eternitatea ar putea fi treapta finală a timpului, precum neantul sublimarea ultimă a eternitaţii.
În eternitate trăieşti fără să regreţi şi fără să aştepţi ceva.
Sublimul e o criză temporală a eternităţii.
Dacă suferinţa nu ar fi un instrument de cunoaştere, sinuciderea ar fi obligatorie.