Ia mai daţi-vă şi pe jos, căci calul nu-i ca dobitocul, să poată vorbi…
Şi să nu credeţi că nu mi-am ţinut cuvântul, de joi până mai de apoi.
Hai mai bine despre copilărie să povestim, căci ea este veselă şi nevinovată şi drept vorbind, acesta-i adevărul.
Prostia din născare, leac în lume nu mai are; ea este o uricioasă boală, ce nu se vindecă în şcoale, ba nici în spitale.
Dacă toată lumea ar învăţa carte, n-ar mai avea cine să ne tragă ciubotele.
Şi eu eram vesel ca vremea cea mai bună şi şturlubatic şi copilăros ca vântul în tulburea sa.
Ştiu că sunt prost. Dar când mă uit în jur, prind curaj.