Melanconia este o religiozitate fără nevoia Absolutului, o lunecare din lume fără atracţia transcendentului, o slabiciune pentru aparenţele cerului egală insensibilităţii la simbolul acestuia.
Nu există singurătate adevărată decât acolo unde gândul te duce la urgenţa unei rugăciuni – a unei rugăciuni posterioare lui Dumnezeu şi Credinţei înseşi.