În eternitate trăieşti fără să regreţi şi fără să aştepţi ceva.
Sublimul e o criză temporală a eternităţii.
Dacă suferinţa nu ar fi un instrument de cunoaştere, sinuciderea ar fi obligatorie.
A suferi este modul de a fi activ fără să faci ceva.
Permeabila demoniei, tristeţea este ruina indirectă a moralei.
Celui care s-a revoltat peste măsură îi este dat să nu mai aibă putere decât pentru dezamăgire.
Nu trebuie să vrei nimic alceva decât nimicul care este în tine.