Omul işi zgândere mereu rana, voind parcă să se îmbete din propria-i suferinţă, ca şi cum conştiinţa unei nenorociri copleşitoare ar constitui totodata şi un izvor de voluptate.
Omul se teme de moarte, pentru că-i place viaţa.
Toţi oamenii, fără deosebire, trebuie trataţi ca nişte copii mici, unii chiar ca nişte bolnavi în spital.
Sunt oameni care n-au omorât niciodată şi cu toate acestea sunt mai cruzi decât asasinii.