Devenirea este un dor imanent firii, o dimensiune ontologică a nostalgiei.
Divinitatea este ipoteza abstractă şi impersonală a lui Dumnezeu.
Suspinul e spaţiul ideal al respiraţiei
Timiditatea este un dispreţ instinctiv al vieţii.
Timpul este un surogat metafizic al mării.
Trupul e un zăcământ de zădărnicie, în care mucigăieşte gândul nemuririi.
Veşnicia e un prilej de mândrie a muritorilor, o formă pretenţioasă prin care îşi mulţumesc un gust trecător de nonviaţă.