Timiditatea este un dispreţ instinctiv al vieţii.
Timpul este un surogat metafizic al mării.
Trupul e un zăcământ de zădărnicie, în care mucigăieşte gândul nemuririi.
Veşnicia e un prilej de mândrie a muritorilor, o formă pretenţioasă prin care îşi mulţumesc un gust trecător de nonviaţă.
Viaţa este ceea ce a fost, de nu m-ar fi robit ispita nimicului
Vulgaritatea este o cale de purificare egală extazului – cu condiţia să fie suferintă.
Plictiseala e senzaţia bolnăvicios de clară a timpului ce te aşteaptă, în care trebuie să trăieşti şi cu care nu ai ce să faci.